Harta Site | Cauta | Intro

Despre dr. biolog
       Viorica Vintilã!


Cititi cum a luat nastere
Carpicon

(articol aparut in "Medicina
Naturista", in data de
12 octombrie 1998)


Despre Boli

Boala Alergică - Rinita Alergică şi Febra de Fân

Definiþie: O stare de reactivitate modificatã, cu dermatozã de sensibilitate la consumul de alimente pe care organismul nu le suportã sau dupã atingerea anumitor substanþe la care e sensibil ( praf, polen, medicamente, etc.).

Tipuri de alergii: Dintre clasificãrile existente ale bolilor alergice, douã sunt utile:

1. Clasificarea clinicã separã bolile alergice dupã aspectul clinic:
urticarie, migrenã, astm bronºic, etc.
2. Clasificarea etiologicã separã bolile alergice in: inhalante (rinita alergicã ºi febra de fân), alergiile microbiene, alergiile alimentare  ( care conþin toate manifestãrile alergice ºi respiratorii, cutanate, migrenoase, digestive, etc. care au la bazã o reacþie  alergen - anticorp ºi în care alergenul este un aliment sau un subprodus al lui) ºi alergiile medicamentoase.

Forme de manifestare: Apariþia pe corp a unor papule asemãnãtoare cu urma pe care o lasã atingerea cu urzica, însoþite de mâncãrimi, urticarii, eczeme, edeme, astm, corizã sezonierã sau perenã, strãnuturi excesive, obstrucþie nazalã, rinoree, lãcrimare, prurit palpebral, greaþã, diaree, stare de ºoc, tahicardie, etc., sunt numai câteva din formele de manifestare ale bolilor alergice.

Diagnosticarea rinitei alergice ºi boala de fân: Greutatea afirmãrii unei stãri alergice reiese din aceea cã nici semnele fizice, nici probele de laborator, nici examenul radiologic sau examenul anatomo - patologic nu au nimic patognomonic pentru alergii. Diagnosticul bolilor alergice este dificil chiar ºi pentru alergologii experimentaþi. Baza lui rãmâne anamneza amãnunþitã ºi bine condusã.

Între aceste douã sindroame complexe, care se manifestã prin strãnuturi excesive, obstrucþie nazalã ºi rinoree, nu se face deosebire decât în ceea ce priveºte momentul apariþiei lor: coriza sezonierã, datoritã alergiei la polenul de plante ( febra de fân), iar coriza perenã, cu simptome tot timpul anului, este tot una cu rinita alergicã.

Afecþiunea este datoritã acþiunii alergenului la persoane sensibile, asupra mucoasei nazale ºi uneori asupra ochilor (de aici lãcrimarea), prurit palpebral. Diagnosticul de sindrom este relativ uºor de pus ºi se bazeazã pe anamnezã, examenul obiectiv, euzinocitoza nazalã, testele cutanate ºi diete de alimentare. Anamneza ne relevã simptomele, momentul apariþiei lor, durata, asocierea cu alte afecþiuni alergice, antecedentele eredocolaterale alergice.

Prezentarea la medicul specialist este obligatorie chiar de la primele forme de manifestare ale bolii, pentru a preântâmpina complicaþiile ce nu sunt puþine la numãr ºi care pot duce chiar la deces.

Tratamentul profilactic: ar trebui sã împiedice în primul rând contactul cu alergenul ( polenul, praful de casã ºi de ocupaþie, praful de cosmetice, penele, pãrul de animale, tutunul, insecticidele, lâna ºi numai în al doilea rând alergenele ingerate - ciocolata, nuci, lapte, ouã, etc.). Deoarece numãrul substanþelor alergene este foarte mare, acest tratament este aproape imposibil.

Tratamentul curativ presupune în primul rând desensibilizarea alergenicã specificã prin hipersensibilizare, care constã în creºterea toleranþei la alergen. Dupã diagnosticare, acest tratament poate fi fãcut profilactic înaintea sezonului de polenizare sau în plin sindrom clinic (în cazul febrei de fân), ºi în plin sindrom clinic urmat de cure anuale în cazul celorlalte tipuri de alergii..

Tratamentul trebuie fãcut cu mari precauþii ºi numai de specialiºtii secþiilor de Alergologie, în fiecare an, minim 3 ani.

Terapie alternativã:  La rinita alergicã ºi febra de fân  diagnosticatã, fitoterapeuþii recomandã :
* ungerea mucoaselor nazale cu ulei de cãtinã sau unguent cu propolis;
* în cazul rinitei alergice diagnosticatã, cu precauþie se maseazã mucoasa nazalã cu Carpicon unguent, dupã o inhalaþie de 1o-15 minute cu ulei de pin ºi brad (5 picãturi din fiecare ulei la 2,5 litri apã clocotitã) 
* consumarea de fructe ºi legume bogate în vitamina: C, B12 , K, ºi a mineralelor: Ca, Mg, Mn care au acþiune antitoxicã ºi antioxidantã;
* 1oo ml apã de argilã galbenã bogatã în mineralele enumerate, dimineaþa pe stomacul gol;
* 3-4 cãni de ceai de urzicã (infuzie) pe zi cu câte 3 linguriþe de Bitter suedez;
* 3-4 cãni pe zi dintr-un amestec de trei fraþi pãtaþi, rostopascã, pir, tei, salvie - o linguriþã la canã - infuzie 2o minute; ceaiul se bea neîndulcit;
* reflexologii recomandã masarea zonelor reflexogene: suprarenalele pentru favorizarea producerii de cortizon; rinichi, uretere, vezicã urinarã pentru eliminarea toxinelor; paratiroidele pentru metabolismul calciului.

ATENÞIE! Indiferent de opþiunea dumneavoastrã pentru terapia naturalã, prezentarea la medicul alergolog pentru diagnosticarea profesionistã este obligatorie de la primele semne ale bolii ºi înainte de a pune în practicã sfaturile prietenilor sau cunoºtinþele acumulate din cãrþi cu conþinut mai mult sau mai puþin ºtiinþific.

AMIGDALITA

Definiþie: inflamaþie prin infecþie acutã sau cronicã a amigdalelor palatine.

Clasificare: amigdalita acutã ºi amigdalita cronicã ( repetate pusee de amigdalitã acutã, hipertrofie durã sau atrofie a amigdalelor).

Forme de manifestare: debut brusc cu febrã, frison, cefalee, fund de gât congestionat, dureri intermitente mai ales la deglutiþie, senzaþie de uscãciune a gâtului cu agravare nocturnã, sete, limbã roºie cu depozit gãlbui, puls superficial ºi rapid.

Cauze: Amigdalita cronicã apare frecvent la:
* tipul constituþional limfatic;
* atacul factorilor climatici patogeni vânt, ploaie, etc.;
* copii alimentaþi artificial (lapte praf);
* copii ºi adolescenþi cu o alimentaþie bogatã în carne ºi grãsimi;
* copii ºi adolescenþi cu imunitatea scãzutã datoritã tratamentelor repetate ºi de lungã duratã cu antibiotice sau medicamente cu efecte adverse hepatotoxice.

Tratamentul profilactic: presupune o alimentaþie naturalã (lapte de mamã) a copiilor în primele luni de viaþã; regim alimentar igienic ºi raþional, bogat în lichide vitaminizate, în special citrice, fructe de pãdure (coacãze negre, zmeurã, fragi, afine),  pãtrunjel , morcovi, þelinã, varzã,ardei , ceapã, usturoi (toate au proprietãþi antioxidante ºi antitoxice recunoscute). La persoanele sensibile se recomandã consumul de alimente lichide sau solide la temperatura camerei, evitându-se produsele ºi preparatele scoase direct din frigider.

Pentru cã amigdalita cronicã poate fi începutul unor boli grave (reumatism articular acut, carditã reumatoidã, glomerulonefritã acutã, etc.), dezintoxicarea ºi creºterea pe cale naturalã a imunitãþii organismului trebuie fãcutã rapid ºi complet, dupã primul puseu de amigdalitã acutã.

Tratamentul curativ. Episoadele acute se trateazã cu antibiotice, conform indicaþiilor clasice; în cazurile cu alergii la antibiotice se recurge la fitoterapie cât mai repede de la debutul bolii; amigdalitã cronicã, manifestatã cu frecvente pusee de amigdalitã acutã se trateazã bine homeopatic ºi fitoterapeutic; dacã medicaþia (alopatã combinatã cu fitoterapia) este bine condusã, puseele se rãresc pânã la dispariþie.

Terapie alternativã. Amigdalita cronicã, dupã cum am amintit, se poate trata profilactic cu legume ºi fructe crude, bogate în vitamine ºi minerale cu proprietãþi antitoxice ºi antioxidante. Fitoterapeuþii recomandã cure de legume ºi fructe de culoare roºie ºi portocalie, cum ar fi: cura de cireºe, viºine, caise, piersici, pepeni galbeni, pepeni roºii, struguri. Pentru cã unele fructele de pãdure pot avea ºi un caracter alergen, fitoterapeuþii recomandã sucul bine filtrat obþinut din aceste fructe sau ceai dinfructe de pãdure. Salatele de legume (morcov, sfeclã roºie, þelinã, varzã, spanac) nu trebuie sã lipseascã de la nici o masã.

ATENÞIE! La primul semn al bolii prezentaþi-vã la medicul de familie care trebuie sã punã diagnosticul ºi sã stabileascã tipul de terapie: alopatã, alternativã sau combinatã.

CONSTIPAŢIA

Definiţie. O întârziere a tranzitului intestinal cu  eliminare de scaune puţin abundente, rare şi dureroase.

Clasificare şi cauze. Constipaţia habituală sau funcţională cronică ce poate avea diverse cauze: alimentaţie săracă în celuloză, săruri minerale, ptoze viscerale, tulburări endocrine, dischinezie biliară hipotonă, spasm funcţional al sfincterului anal, etc.

Constipaţia simptomatică sau secundară, care este cauzată de  tumori, stări postoperatorii, pareze, convalescenţe, post, etc.
Un factor important în instalarea constipaţiei cronice este sedentarismul.

Tratamentul profilactic. Menţinerea în stare normală de funcţionare: a vezicii biliare şi pancreasului pentru producerea şi eliminarea în duoden a sărurilor biliare şi pancreatice pancreatice cu rol în procesul de digestie; a florei intestinale; aportul de vitamine, enzime, minerale, sunt numai câteva noţiuni care trebuie să stea la baza întocmirii meniurilor zilnice pentru preântâmpinarea apariţiei constipaţiei şi a efectelor de autointoxicare.
În acest sens, medicii de familie, fitoterapeuţii,  medicii homeopaţi şi acupunctori recomandă includerea în dieta zilnică a salatelor de legume proaspete (bogate în celuloză, vitamine, minerale, enzime) cu ulei  şi lămâie sau oţet de mere cu miere; ciorba de legume, cu sau fără carne de vită, peşte sau curcan, acrite cu  borş sau lămâie; mâncăruri gătite din legume cu sau fără carne de vită, curcan, peşte; ca desert, fructe proaspete la 1-2  ore după masă; pâinea integrală sau graham; 2 litri lichide pe zi, de preferat ceaiuri din plante medicinale ( sunătoare, muşeţel, cimbru, anghinare, coada şoricelului, cicoare, chimen, cătină, obligeană, etc.); eliminarea meselor cu carne de porc şi grăsimi,  prăjeli, tocături, mezeluri, produse de patiserie şi cofetărie, pâine albă, brânzeturi fermentate.

Se recomandă mersul pe jos, masajul abdominal de la dreapta la stânga după mese copioase; gimnastica.

Tratamentul curativ. Medicul de familie este singurul în măsură să pună diagnosticul de ,,constipaţie cronică,, după ce a analizat toate cauzele.

Obiectivele terapeutice vizează îndepărtarea cauzelor, combaterea spasticităţii intestinale, tonifierea musculaturii peretelui abdominal şi intestinal, reeducarea evacuării intestinale, combaterea autointoxicaţiei intestinale şi suprasolicitarea funcţiilor antitoxice.

Subliniem faptul că nu există tratament standard, deoarece vorbim de bolnav şi nu de boală.

În funcţie de cauzele apariţiei acestei afecţini, medicul curant  poate recomanda regim alimentar, ceaiuri medicinale, acupunctură, homeoterapie, balneofizioterapie.

ATENŢIE! Constipaţia este o problemă numai pentru cei care nu vor să şi-o rezolve, refuzând sfatul medicului şi apelând la remedii cu caracter general, care nu se potrivesc cu aspectele particulare ale fiecărui individ. Cel mai simplu tratament şi cu efecte benefice pentru întreg organismul este regimul natural profilactic.

PSORIAZIS

Este o boală de piele necontagioasă, caracterizată prin apariţia pe piele a unor pete roşiatice acoperite de nişte scuame groase stratificate şi lucioase. Se poate localiza pe orice parte a pielii, dar mai frecvent pe suprafeţele de extensie ale membrelor superioare şi inferioare, pe pielea păroasă a capului şi în regiunea coatelor şi genunchilor, unde erupţia se menţine un timp foarte îndelungat. Stratificările masive jenează mişcările şi provoacă dureri, mâncărini, apoi fisuri care sângerează.

Printre multiplele cauze ale apariţiei psoriazisului putem enumera: stresul, afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni renale, deficit de vitamine şi săruri minerale (datorită unui regim alimentar neechilibrat ecologic).

Sănătatea pielii depinde, în mare măsură, de alimentaţia şi metabolismul nostru. Cu un regim de hrană echilibrat biologic se asigură - în mod efectiv - sănătatea epidermei. Pe lângă substanţe nutritive şi energetice, el trebuie să conţină suficiente vitamine, săruri minerale şi alte substanţe active.

Deosebit de importantă pentru a avea o piele frumoasă şi sănătoasă este o digestie controlată. Dacă digestia este incompletă, atunci reziduurile vor fi transportate, parţial spre exterior şi prin piele, ceea ce duce la apariţia unor anomalii în structura învelişului cutanat. Acelaşi lucru se întâmplă şi când nu funcţionează bine rinichii sau când este afectat ficatul, iar funcţia lui de eliminare a toxinelor nu mai poate face faţă nevoilor organismului.

Dintre vitamine, vitamina A este de o însemnătate deosebită pentru piele. Ea împiedică cornificarea epidermei şi are o deosebită pondere pentru echilibrul hormonal. Vitamina A se găseşte mai ales în alimente ca ficatul, gălbenuşul de ou şi produsele lactate, dar şi în morcovi (betacarotenul care este provitamina A). Vitamina C, care este conţinută în citrice, are o influenţă benefică asupra stării generale a organismului, având importanţă şi pentru sănătatea pielii. Pentru funcţionarea normală a pielii, mai sunt de semnalat vitamina B2 (existentă în drijdie şi ficat), vitamina B6 (prezentă în drojdie, seminţe de cereale şi cartofi), vitamina H, vitamina F, amida acidului nicotinic - respectiv vitamina PP - şi acidul pantotenic (vitamina B5). Pentru cei ce suferă de boli de piele este foarte indicat să renunţe la grăsimile animale, carne de porc, mezeluri, prăjeli, sucurile din comerţ (Coca cola, Pepsi cola, Fanta, etc. ) , zahăr, brânzeturi fermentate.

De asemenea, condimentele tari, făinoasele ( pâine albă, paste făinoase, produse pe patiserie şi cofetărie ), alcoolul, nicotina şi cafeaua trebuie eliminate din alimentaţie.

Ca metode naturale de tratament recomandăm:
1. Dezintoxicarea, care constă într-un repaus alimentar de 3-7 zile, în care se beau 1,5-2 litri ceai de tei şi urzică, 100 ml/zi suc de legume proaspete ( morcov, sfeclă roşie, ridiche neagră, ţelină, varză ), supe de legume.
2. După repausul alimentar se începe cu o dietă corespunzăroare eliminării cauzelor psoriazisului, în cure de câte 6 săptămâni.
Bolnavul trebuie să mănânce de trei ori pe zi numai alimente ,,sănătoase”. Salatele de legume proaspete  cu ulei  şi lămâie sau oţet de mere cu miere; pâine graham sau cu tărâţe; ciorba de legume, cu sau fără carne de vită, peşte sau curcan, acrite cu  borş sau lămâie; mâncăruri gătite din legume cu sau fără carne de vită, curcan, peşte; ca desert, fructe proaspete la 1-2  ore după masă.
După fiecare masă se bea o cană de ceai din amestecuri de plante medicinale, ne îndulcit: pelin, turiţa mare,gălbenele, rostopască, păducel, anghinare, măceş, coada calului, coada şoricelului, sunătoare, sulfină, mentă, cimbru, urzică vie - o linguriţă amestec/ cană, infuzie 20 minute.
Cura de tinctură de juniper: se începe cu 4 picături, se creşte zilnic 1 picătură până la 15 picături; apoi se scade câte 1 picătură până se revine la 4 picături.
3. Masaj reflexogen plantar sau acupunctură în cure de câte 10 zile.
4. Băi de lumină polarizată (bioptron) pe zonele afectate pentru regenerarea rapidă a ţesuturilor lezate.

Un exemplu concludent este domnul Costache B. din Bucureşti, diagnosticat prin analize de laborator şi ecografie cu hepatită cronică, litiază urinară şi secundar psoriazis în regiunea coatelor şi genunchilor. O terapie naturală constând în dietă alimentară bogată în legume şi fructe proaspete şi fierte, ceaiuri şi tincturi din plante medicinale, suplimente alimentare constând din antioxidanţi şi săruri minerale, băi cu lumină polarizată (Bioptron) a condus la dispariţia leziunilor pielii din zonele afectate, şi readucerea în limite normale a parametrilor biochimici hepatici, în 6 săptămâni. Cura cu tinctură de ienupăr împreună cu ceaiurile diuretice au dus la eliminarea calculilor renali. Considerându-se vindecat pacientul şi-a reluat viaţa dezordonată din punct de vedere alimentar şi social, leziunile cutanate reapărând după 6 luni de zile.

Trebuie să fim conştienţi că alimentaţia nesănătoasă alături de stres şi de alţi factori destabilizatori ai sistemului nervos, pot duce la apariţia afecţiunilor cutanate.



Tiparit de la http://carpicon.ro © 2004 Hipocrate 2000 SRL